And if you go, furious angels will bring you back to me.

Mi-a picat asa un strop de speranta pe obraz, azi, cind a inceput sa ploua.
E o disperare sa astepti si sa visezi, stiind ca unele lucruri.. n-au voie sa se intimple. Si parca de fiecare data cind clipeam, auzeam bataia inimii tale, si de fiecare data cind lasam niste fum de tigara printre buze, ma asteptam sa se loveasca de ale tale, si sa-ti imbratiseze solemn fata incercind sa-ti ocoleasca chipul.
Mi-e cumva frica sa ma uit in ochii tai, pentru ca sunt promitatori, iar eu nu cred in promisiuni.. si stiu ca ei ma vor convinge din nou.

Cum e asta, vii, imi dai speranta, iar mie mi-e teama s-o primesc? Parca ma vezi smulgindu-mi singura zimbetul de pe buze cu un gest violent, impotriva propriei fericiri.
Ma zbat in fata ta, de parca esti obligat sa ma vizionezi, si continui sa reusesti sa ma faci sa ma opresc si sa ma simt simpla, frumoasa, iubita.
Apoi, pleci un minut, si incep iar sa ma zbat.. si atunci te-ntorci din amintire si ma pui la pamint, cu pielea ta fina, apropiindu-ti fata de e mea, cu parul tau cazind peste mine ca o mica cortina..
Acum, sunt furioasa pe tine, cum iar nu esti aici, si stiu ca si dupa ce vei fi, iar nu vei mai fi. Si pina ce nu vii, nu-mi trece furia. Te vreau linga mine.

Nu mai vreau sa pleci vreodata.
Daca pleci,
ingeri furiosi mi te vor aduce inapoi.

Filosoful zilei

E usor sa gindesti. Totul se rezuma la a-ti pune intrebari. Intrebarile difera in functie de raspunsul pe care il cauti. Unele incep cu unde, altele cu cind, cum, de ce, cine.. Dar cel mai mult in filosofie abuzam de cele cu "de ce".
Partea proasta e ca, precum orice altceva, si ginditul in exces dauneaza. Pentru ca te obisnuiesti sa te tot intrebi. Si cind gasesti raspunsul pe care il cautai, te indoiesti de el. Si te indoiesti apoi de rationamentele tale, de capacitatea ta de intelegere, de inteligenta ta, de tine, de altii, de lume, de tot, si te tot indoiesti pina te duci dracu'.
Asta inseamna sa fii filosof.
Si la un moment dat iti dai seama ca te-ai saturat sa filosofezi, ca nu e nimic bun de fapt in asta, pentru ca ceea ce cauti de fapt nu are nevoie de minte pentru a fi gasit, ca toate cuvintele tale sunt degeaba, pentru ca tu nu vrei decit sa fii fericit, si fericirea ta de fapt nu are nicio forma. Dar mintea inteligenta se vede prea minunata in sinea ei pentru a avea nevoie de o calitate precum utilitatea - se poate lipsi de ea.

Incearca, dupa o viata carata pe spatele a mii de intrebari, sa nu mai gindesti.
E incredibil de greu, pentru ca lupta impotriva mintii, n-ai de ales decit sa o duci tot cu mintea. Si de ce s-ar autodistruge?.. De ce sa te lase in ape limpezi, odata ce te-a indesat incet in atitea concluzii si te-a momit cu Adevarul. De ce sa te lase in pace si sa accepte ca tu oricum il stiai deja, si sa nu te rupa in bucatele?..

Toata evolutia, toata gindirea, nu te ajuta la nimic. Esti o fiinta vie, deci vrei sa fii fericit. Si nu trebuie decit sa fii. Nu te mai intreba de ce, cum, pentru cine.. nu ai nevoie de nicio motivatie, pentru ca ea exista deja implantata in tine.

M-am intrebat, si eu, intr-un final, de ce oare vreau sa fiu fericita.. dar nu mai pot sa dau nici un raspuns, sa fac niciun progres de la intrebarea asta.. E capat de drum.

Sunt la capat de drum. :)