Mi-a picat asa un strop de speranta pe obraz, azi, cind a inceput sa ploua.
E o disperare sa astepti si sa visezi, stiind ca unele lucruri.. n-au voie sa se intimple. Si parca de fiecare data cind clipeam, auzeam bataia inimii tale, si de fiecare data cind lasam niste fum de tigara printre buze, ma asteptam sa se loveasca de ale tale, si sa-ti imbratiseze solemn fata incercind sa-ti ocoleasca chipul.
Mi-e cumva frica sa ma uit in ochii tai, pentru ca sunt promitatori, iar eu nu cred in promisiuni.. si stiu ca ei ma vor convinge din nou.
Cum e asta, vii, imi dai speranta, iar mie mi-e teama s-o primesc? Parca ma vezi smulgindu-mi singura zimbetul de pe buze cu un gest violent, impotriva propriei fericiri.
Ma zbat in fata ta, de parca esti obligat sa ma vizionezi, si continui sa reusesti sa ma faci sa ma opresc si sa ma simt simpla, frumoasa, iubita.
Apoi, pleci un minut, si incep iar sa ma zbat.. si atunci te-ntorci din amintire si ma pui la pamint, cu pielea ta fina, apropiindu-ti fata de e mea, cu parul tau cazind peste mine ca o mica cortina..
Acum, sunt furioasa pe tine, cum iar nu esti aici, si stiu ca si dupa ce vei fi, iar nu vei mai fi. Si pina ce nu vii, nu-mi trece furia. Te vreau linga mine.
Nu mai vreau sa pleci vreodata.
Daca pleci,
ingeri furiosi mi te vor aduce inapoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu