E usor sa gindesti. Totul se rezuma la a-ti pune intrebari. Intrebarile difera in functie de raspunsul pe care il cauti. Unele incep cu unde, altele cu cind, cum, de ce, cine.. Dar cel mai mult in filosofie abuzam de cele cu "de ce".
Partea proasta e ca, precum orice altceva, si ginditul in exces dauneaza. Pentru ca te obisnuiesti sa te tot intrebi. Si cind gasesti raspunsul pe care il cautai, te indoiesti de el. Si te indoiesti apoi de rationamentele tale, de capacitatea ta de intelegere, de inteligenta ta, de tine, de altii, de lume, de tot, si te tot indoiesti pina te duci dracu'.
Asta inseamna sa fii filosof.
Si la un moment dat iti dai seama ca te-ai saturat sa filosofezi, ca nu e nimic bun de fapt in asta, pentru ca ceea ce cauti de fapt nu are nevoie de minte pentru a fi gasit, ca toate cuvintele tale sunt degeaba, pentru ca tu nu vrei decit sa fii fericit, si fericirea ta de fapt nu are nicio forma. Dar mintea inteligenta se vede prea minunata in sinea ei pentru a avea nevoie de o calitate precum utilitatea - se poate lipsi de ea.
Incearca, dupa o viata carata pe spatele a mii de intrebari, sa nu mai gindesti.
E incredibil de greu, pentru ca lupta impotriva mintii, n-ai de ales decit sa o duci tot cu mintea. Si de ce s-ar autodistruge?.. De ce sa te lase in ape limpezi, odata ce te-a indesat incet in atitea concluzii si te-a momit cu Adevarul. De ce sa te lase in pace si sa accepte ca tu oricum il stiai deja, si sa nu te rupa in bucatele?..
Toata evolutia, toata gindirea, nu te ajuta la nimic. Esti o fiinta vie, deci vrei sa fii fericit. Si nu trebuie decit sa fii. Nu te mai intreba de ce, cum, pentru cine.. nu ai nevoie de nicio motivatie, pentru ca ea exista deja implantata in tine.
M-am intrebat, si eu, intr-un final, de ce oare vreau sa fiu fericita.. dar nu mai pot sa dau nici un raspuns, sa fac niciun progres de la intrebarea asta.. E capat de drum.
Sunt la capat de drum. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu