Nu-i decît alb.

Mi-e dor de mine, fără tine
Cînd sunt.
Creşte-mi aripi!
Nu lăsa tăcerea să mă violeze,
Să-mi pulseze
Tutunatică
In plămîn.
Masa pe care scriu s-a speriat.
Simt cum îi bate inima de lemn.
Privesc flacăra ciopîrţită de aur,
Şi văd:
Nu-i decît alb
Pînă la roşu.
[...]
Cred în mine.
Ca să cred.
Poate-aşa-mi primesc ceaiul;
Pardon, raiul.
Te aştept.
N-am; şi încă pierd.
Sunt pe fundul aerului
Şi mă-nnec.
[...]
Linie fără de creion...
Ai venit.
În sfîrşit!
În sfîrşit ne-am născut
Şi sfîrşitu' se tot naşte-n noi...